vineri, 16 decembrie 2011

Calendar Sun Plaza 2012

 Iarna - Andreea Ungureanu
 Iarna - Andreea Ungureanu
 Iarna - Andreea Ungureanu
 Primăvara - Georgiana Tudor
 Primăvara - Georgiana Tudor
 Primăvara - Georgiana Tudor
 Toamna - Maria Oana Popa
 Toamna - Maria Oana Popa
 Toamna - Maria Oana Popa
 Vara - Dora Ulian
 Vara - Dora Ulian
Vara - Dora Ulian

Calendar SUN Plaza 2012
Publisher: Cristina Iordan & Michael Richard (Sun Plaza)
Fotograf: Cristian Crisbășan
Modele: Andreea Ungureanu, Dora Ulian, Georgiana Tudor, Maria Oana Popa
Stilist: Ana Maria Cornea; Make-up: Andreea Anton; Hair-style: Ligia Lăscuș
Manager producție: Ramona Marin (Sun Plaza)
Concept graphic-design: Iulian Puiu (Re:ply Comunicare)
Editor: Diana Moldovan (Re:ply Comunicare)
Manager tipar: Laura Abrihan (Peggy Production)
Locație ședințe foto: SUN PLAZA Summer Terrace
Iulie-August 2011
Tiraj limitat 500 exemplare numerotate

miercuri, 14 decembrie 2011

Ofițerii roșii
























Nu sunt un susținător al actualului guvern. Clasa politică de azi este o mafie ale cărei familii se tot perindă, din 4 în 4 ani, la conducerea țării, cu complicitatea românilor care-i votează. 
Dar în cazul recentului scandal al recalculării pensiilor militare, cred că aspectul moral este mai important prin comparație cu cel legal. Da, s-a încălcat legea și aici nu este nimic de discutat. Însă nu pot să am respect pentru o lege care protejează niște privilegii imorale. 
Din păcate pentru domnii pensionari militari de azi (ofițeri și ofițeri superiori, beneficiari ai unor pensii grase) ofensați în onoarea lor de "eroi ai neamului", eu știu foarte bine cum stau lucrurile. În primul rând, bunicul meu a fost veteran de război, a făcut 3 ani armata și când să fie lăsat la vatră, l-au trimis pe front să lupte împotriva armatei sovietice în al doilea război mondial. A stat 4 ani pe front și acolo i-au murit 2 frați, dintre care pe unul l-a ținut în brațe până și-a dat duhul, pentru că avea o gaură în spate prin care i se vedeau plămânii și prin mandibula smulsă i se vedea în gât. A fost lăsat la vatră în august 1944 și când au venit trupele sovietice în țară a fost jefuit de o patrulă de soldați conduși de un comisar politic. A murit la vârsta de 99 de ani. Pentru mine el este un adevărat erou. Da, de pensiile adevăraților veterani de război nu ar trebui să se atingă nimeni. Însă aceștia mai sânt foarte puțini. 
Apoi, adevărați eroi sânt cei care au format rezistența anti-comunistă din munți, precum Gavrilă Petre Ogoranu. În afară de acești câțiva luptători excepționali - si singulari - pentru libertate, în România nu au fost revolte anti-comuniste populare armate - precum cea din Ungaria din 1956 sau Cehoslovacia 1968. 
Pe de altă parte, am avut "cinstea și onoarea" să fac armata sub regimul comunist. Am fost lăsat la vatră în ianuarie 1989. A fost cea mai neagră perioadă din viața mea și nu din cauza privațiunilor de tot felul - despre care se spune că ne-ar fi făcut "bărbați". Ci pentru că acolo, timp de 1 an și 4 luni, am cunoscut cele mai crunte abisuri ale ipocriziei, inculturii, minciunii, prostiei, hoției, răutății, incompetenței, demagogiei, cruzimii și diabolismului uman. Cei din generația mea care au făcut armata știu foarte bine despre ce vorbesc. Cu alte cuvinte, stimaților ofițeri, superiori sau nu, ai armatei române comuniste - care azi faceți pe eroii nedreptățiți în pensiile voastre - v-am fost recrut, supus, carne de tun, obiect de bătaie de joc și vă cunosc atât de bine! Am asistat în timpul serviciului meu militar la orori care vor rămâne din păcate nepedepsite. 90% dintre voi erați niște nespălați inculți, hoți, agramați, aroganți, cruzi, violenți și megalomani. Și mai ales incompetenți. Cu ce acte de eroism vă puteți mândri voi? Că ați construit comunismul sub ordinele dictaturii comuniste, nenorocind mii de recruți trimiși "la munci"? Cu cine v-ați luptat voi și pe ce fronturi? Ați trăit voi experiența războiului ca bunicul meu? V-ați opus vreodată cât de puțin regimului comunist? 
Nu, v-ați bucurat de privilegii grase pe vremea dictaturii și acum vă trăiți bătrânețile tihnite, cu pensii mari și conștiința senină. Și dacă vă credeți încă niște mari eroi ai neamului, ce părere aveți de eroismul pensionarilor care au curajul să supraviețuiscă azi cu pensii de mizerie de câteva sute de lei, în timp ce voi țipați că în loc de 1000 de euro rămâneți cu 1000 de dolari pe lună (la cursul de azi), după recalculare? O babă care supraviețuiește azi cu o pensie de 300 de lei este mai erou în viața ei prin comparație cu orice fost colonel sau general comunist.





vineri, 9 decembrie 2011

Despre NIMIC




Citesc. "Vremurile nu au devenit mai violente - ele sânt doar mai televizate" (Marilyn Manson). Continui. "Unul dintre lucrurile bune ale vremurilor moderne este că dacă mori într-un mod oribil în direct la televizor, nu ai murit degeba. Ne-ai distrat pe noi". (Kurt Vonnegut). Corect. Mă opresc. Deschid televizorul. 
Da, aici s-a ajuns: răul a devenit subiect de entertainment. Nu frumusețea este spectacolul, ci murdărirea și distrugerea ei brutală într-un show mediatic. Binele plictisește, răul este spectaculos. Frumusețea nu mai atrage decât dacă este kitsch, caricaturizată, desenată în tușe groase, dusă la extreme, schimonosită. 
90 % din conținutul editorial al mass-media de azi este o intensă apoteoză a răului. Știrile cu accidente oribile, atentate teroriste și crime îngrozitoare - chiar dacă nu ar trebui să prezinte nici pe departe interesul pe care-l induce mass-media - sânt mult mai puțin toxice în comparație cu celelalte forme de promovare a răului. Să prezinți un accident din nu știu ce sat în jurnalul de la orele 19.00 este o tâmpenie editorială, dar cel puțin este o știre, un fapt - este violență, dar nu are nimic pervers. În schimb, deversarea zilnică, oră de oră, a tone de manipulare, corupție, prostii, kitsch, demagogie, minciună, ură, scandal, non-valoare, mentalități înapoiate, ipocrizie, judecăți strâmbe, este obscen și pornografic, este apogeul unei perversități. Perversitate pentru care apoi, ipocriți și ofuscați, îi acuzăm, de exemplu, pe copiii noștri că s-au contaminat de ea. Absurd. Noi, maturii, asigurăm ratingul unor subiecte mass-media execrabile de care nu avem apoi cum să-i ferim pe copii. Pentru că atmosfera este impregnată de un soi de ceață invizibilă extrem de toxică. Televizoarelele sânt doar niște relee care retransmit la nesfârșit și potențează prin impactul mass-media această realitate. Un cerc vicios. 
Nu spun că în mass-media realitatea ar trebui să fie reflectată numai în roz-bombon și belu-pastel. Ci că ar trebui să existe o cale de mijloc, un echilibru între opțiuni și alternative: să avem conflicte, dar polemici, nu scandaluri. Să fie o luptă dialectică, dar între kitsch și bun gust, nu doar un continuu concurs cu tema "cel mai rău dintre răi câștigă". Mereu trebuie să alegem "răul cel mai mic". Și nimic pozitiv nu se opune acestei stări de fapt. 
Mass -media nu a învățat nimic din teribilul accident de la Mihăilești de acum câțiva ani. Atunci, doi jurnaliști au murit pur și simplu din cauza presiunii exercitate asupra lor de a produce senzaționalul cu orice preț. Ce era așa de senzațional în situația unui tir-cisternă care ardea la marginea drumului? Nimic. Evenimentul nu era acesta. Evenimentul real a fost deflagrația care a urmat. Dacă jurnaliștii ar fi ajuns acolo la adevăratul eveniment, acum erau în viață. 
"Trebuie să faci binele din rău, pentru că nu ai altceva din ce să-l faci", spunea filosoful american Saul Kripke. Deocamdată pare mai fascinant să explorăm mizeria pentru a produce alte mizerii și mai spectaculoase combinând cât mai ingenios ingredientele sale. Poate este o formă de culpabilizare și auto-pedepsire inconștientă. 
Răul există pentru că nu ne mai săturăm de el. Nu se poate ca societatea noastră să fie bună când cetățenii ei asigură rating-uri uriașe în mass-media tocmai răului de care, ipocrit apoi, se plânge că vrea să scape.

Cristian Crisbășan